Corigent la inocență

Love

Azi e ziua în jurul căreia gândurile noastre jucăușe de copil se învârteau în anii copilăriei. Fiecare dintre acele veri începea cu această zi și știam cu încredere că totul avea să se alinieze în favoarea noastră.

E 15 iunie. Ziua care mă transportă pe tărâmul magic al copilăriei purtând cheia cu elastic la gât și mâncând corcodușe verzi și în același timp, ziua care mă pune la încercare privind ochi de adult prin ochi de copil.

Sunt printre cei care rămân de-a dreptul fascinați de acele persoane care, în pofida încercărilor, rămân cu acea sclipire de copil în ochi, pentru care jocul încă nu s-a terminat și pentru care copilul interior încă râde și plânge zgomotos. Nu contează că au 25 sau 65 de ani, ei nu au uitat naturalețea și spontaneitatea, seninătatea și zâmbetele cu suflet.

Asta pe de o parte. Pe de altă parte sunt cei care înclină balanța în favoarea majorității, cei ce au devenit maturi peste noapte, serioși și responsabili, astfel încât nicio ghidușie nu-și mai găsește locul.

Cred că unii au luat-o prea în serios. Și-au uitat esența. Nu în sensul că au uitat să zâmbească sau să savureze momentele vieții, ci prin faptul că atârnă o falsă greutate împrejurărilor, mereu un fel de forță știrbește adevărata bucurie a profunzimii. Trăiesc pe jumătate, pentru că exact dupa colț se află dezamăgirea și frica.

Oamenii se bucură cu o jumătate de gură doar pentru că la un moment dat mintea noastră gasește o fisură prin care aleargă ba spre trecut, ba spre viitor. Cred că oamenii au prea mult timp să gândească. Asta n-ar fi o problemă prea mare dacă n-ar gândi într-un fel care să le provoace și mai multă suferință. Cu siguranță cel care a inventat vorba care spune “ întotdeauna pune răul în față” nu era în cea mai bună pasă.

După atâtea mii de ani în care gânditorii au pus sub lupă toate subiectele, oamenii încă n-au învățat că dacă rulează zi de zi filmele amintirilor negre din trecut sau fricile din viitor au toate șansele să-și ruineze întreaga viață, pentru că trăiesc mereu aceleași emoții care le fură energia. Dacă au avut curajul să le ofere și o interpretare pe cinste, cum că toată lumea e împotriva lor și cineva le-a făcut rău cu bună știință atunci cu siguranță iadul nu e departe.

În mare parte oamenii nu fac rău intenționat. Au doar alt sistem de referință și alte nevoi de îndeplinit la un moment dat. Știu, câteodată e greu de digerat.

Oamenii încă n-au învățat că cele mai multe probleme sunt meșteșugit făurite și plămădite sub propria îndrumare, pentru că ei doar interpretează la nivel subtil ceea ce există în exterior. Nu e altceva decât ca atunci când ți-ai pus ochelarii cu dioptrii nepotrivite și ai uitat că-i porți pe nas.

Oamenii consideră că realitatea creată de ei este absolut adevărată. Doar pentru că îi oferim o oarecare consistență și gravitate nu înseamnă că e adevărată. E doar o imagine construită de tine. La fel fac și ceilalți și asta e important de luat în calcul. Acceptă viziunea celorlalți.

Oamenii trebuie să învețe să-i accepte pe ceilalți așa cum sunt. Oamenii judecă alți oameni doar pentru că ceilalți au altă perspectivă de a vedea lucrurile și cred în altceva. A crede ceva sau nu, nu are legatură cu valoarea intrinsecă a vreunei situații sau a unui lucru. Cum spunea Henry Ford “dacă tu crezi ceva sau nu crezi, ai dreptate în ambele cazuri.”

Dacă ești genul de persoană care mereu crede că are dreptate, timp în care singurul lucru pentru care asculți persoana din față e ca să dai o replică și pentru a o desconsidera, ai toate șansele să primești premiul pentru “cea mai antipatică persoană”. Mult succes!

Avem nevoie să credem în ceva pentru a funcționa în lume. Însă e o diferență între a crede ceva și a avea atitudinea singurului deținător al adevarului. Nu fi zmeu! Singurii zmei apreciați sunt cei care zboară pe cer.

Fii o persoană autentică, nu e nevoie să zâmbești frumos când ai dinții încleștați.
Oamenii au probleme prin simplul fapt că dețin imaginația și o pot folosi, prin urmare au nevoie de soluții imaginare. Nu poți avea problemele între urechi și să cauți soluțiile în exterior sau mai rău acuzându-i pe ceilalți. Privește în ograda ta, s-ar putea să mai fie câteva lucruri de pus în ordine.

Oamenii se schimbă în fiecare zi. Stă în natura ființei noastre. Viața înseamnă schimbare. Schimbarea înseamnă evoluție. Nu mai suntem ca anul trecut sau ca acum 5 ani, nici măcar ca săptămâna trecută. E un proces natural pe care oamenii vor sa-l înghețe. Oamenii se bucură când schimbarea celor din jur se potrivește cu perspectiva lor, în rest taie și spintecă. Dacă vrei ca cei din jur să danseze pe muzica ta și să vibreze acceptă-i așa cum sunt. Nu e deloc fairplay să încerci să schimbi persoanele doar pentru ca ție nu-ți plac.

Cred că acestea sunt câteva metode prin care oamenii se autosabotează și-și reduc șansele la multe capitole din viață.
Așa că iartă, iubește, savurează clipa și trăiește frumos!
Tristețea poate fi și acută, și cronică, și molipsitoare. La fel și zâmbetul.

“Ridurile ar trebui pur și simplu să arate numai unde au fost zâmbete.” Mark Twain

Ți-a plăcut articolul?
Înscrie-te acum și vei primi viitoarele articole pe adresa ta de email. Nu vei primi din partea mea niciun fel de spam.

About Horațiu Uifălean

Horațiu Uifălean este life coach, formator și autorul E-book-ului “4×4 Principii și Povestiri NLP pentru viața de zi cu zi”. Horațiu este fondatorul blogului www.synchronicity.ro și este pasionat de magia schimbării rapide, antreprenoriat, coaching și de aplicarea tehnicilor specifice programării neurolingvistice de peste 8 ani.

Horațiu Uifălean

Horațiu Uifălean este life coach, formator și autorul E-book-ului “4×4 Principii și Povestiri NLP pentru viața de zi cu zi”. Horațiu este fondatorul blogului www.synchronicity.ro și este pasionat de magia schimbării rapide, antreprenoriat, coaching și de aplicarea tehnicilor specifice programării neurolingvistice de peste 8 ani.