2

Cum să devii mai responsabil

Cum sa devii responsabil

Nu de mult am terminat  de citit cartea “Grow a Pair: How to Stop Being a Victim and Take Back Your Life, Your Business, and Your Sanity“.

Cartea este scrisă de Larry Winget și o găsești în librăriile noastre cu titlul Fii Coios: Cum să nu mai fii o victimă și să îți recuperezi viața, afacerea și echilibrul“. (Comandă cartea aici) De fiecare dată când pun mâna pe vreo carte de-a lui Larry mi-aduc aminte că lucrurile în viață trebuie privite cu hotărâre și păstrate la un nivel cât mai simplu. 

Larry Winget, sau Pitbull-ul Dezvoltării Personale© cum mai este numit, este cunoscut pentru cărțile sale de succes din domeniul motivației și al dezvoltării personale și prin stilul lui de exprimare simplu dar agresiv.

Așadar, despre ce e vorba? 

Sunt câteva idei pe care le-am găsit în carte, idei cu care rezonez destul de mult și vreau să ți le împărtășesc și ție. Îți propun să treci prin fiecare și să te oprești pentru scurt timp să-ți pui câteva întrebări. E cel mai important pas din întrega lectură.

În mai toate cărțile sale, se conturează ideea responsabilității personale. Indiferent în ce situație ești, asumă-ți responsabilitatea, dă tot ce poți, învață și mergi mai departe. Dacă vrei într-adevăr să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta, atunci ai nevoie de cojones ca să iei taurul de coarne și să treci la cârma vieții tale.

“A fi coios este o stare de spirit, o atitudine și un mod de gândire. Înseamnă să renunți să mai fii o victimă și să preiei controlul asupra vieții tale la fiecare nivel. Înseamnă să fii dispus să faci ceea ce e corect, chiar și atunci când toată lumea face ceea ce e greșit. Își are rădăcina în responsabilitatea personală, răspundere, încredere în sine și integritate.”

Cu alte cuvinte să fii coios nu are de-a face cu ce ai între picioare, ci are de-a face cu ce ai între urechi.

Vrei să devii mai responsabil pentru viața ta?

Mai jos vei  găsi 3 modalități prin care alegem să ocolim responsabilitățile. Din când în când, fiecare apelăm la ele, însă cel mai important lucru e să conștientizăm care sunt beneficiile secundare și limitările care vin odată cu o astfel de atitudine și modul în care ne influențează. Nu e nimeni perfect, de aceea nu-i cazul să dăm cu bățul în alții, mai mult sau mai puțin toți suntem în aceeași oală.

Deci dacă vrei să devii mai responsabil…

1. Nu da vina pe alții

Mi se pare cea mai subtilă postură în care ne putem pune atunci când facem tot posibilul să ne ascundem și să nu ne asumăm responsabilitatea. Nu doar că ne fofilăm dar și arătăm cu degetul spre alții. Știu că e greu de recunoscut, însă sunt convins că avem cu toții astfel de momente când aruncăm ariciul în curtea vecinului. Fiecare am avut momente când am plasat responsabilitatea noastră altora, când căutam în jurul nostru vinovații.

Oare de ce e așa de greu să recunoaștem și să spunem “Da, eu am fost de vină. Am greșit.” și e mai ușor să spunem că vina e a șefului, a guvernului, a statului, a vecinului ?

Foarte rar auzi un om să spună “Eu sunt vinovatul, îmi asum și plătesc pentru consecințe”, făra niciun fel de ocoliș, fără vreo plasă de siguranță sau vreo ușa din dos pe care să o fi lasat deschisă cândva.

Oare de ce e așa de greu să privim sincer în interior, pentru că acolo doar noi avem acces? Cine altcineva ar mai putea intra? Suntem singuri în propria solitudine.

Eu cred că toate astea se întâmplă pentru că avem o imagine exterioară de apărat, o imagine creată de “alții” la care noi trebuie să ne ridicăm; nu pentru că am fi undeva mai jos, nici gând. Mai degrabă ne-a fost creată o imagine și ni s-a sugerat convingerea că așa cum suntem nu e tocmai bine.

Într-adevăr, avem nevoie de rădăcini puternic înfipte pentru a spune “Sunt vinovat. Nu sunt atotștiutor și am greșit. Învăț și data viitoare voi fi mai bun.” În felul ăsta suntem la vedere, în toată splendoarea noastră. Iar dacă rădăcinile nu sunt adânc înfipte, începem să devenim vulnerabili, riscăm pentru că ne e frică.

Însă nu cred că suntem mai speciali dacă ne ascundem după coada de mătură, crezând că nu ne observă nimeni. Trebuie să ajungem să ne asumăm responsabilitatea pentru ce se întâmplă în viețile noastre – bune sau rele. Suntem responsabili ce alegem să facem chiar și atunci când lucruri oribile ne pică din cer.

Gândește-te la asta.

2. Renunță să pari perfect în ochii celorlalți

Oare de ce vrem să creăm o imagine distorsionată în ochii celorlalți?
Pentru că, dacă ceilalți ne vor vedea exact așa cum suntem, nu ne vor respecta, vom pierde puterea, vom pierde iubirea lor și ne vor părăsi. Prin urmare simțim nevoia să ne învelim.

Suntem într-o bătălie continuă pentru îndeplinirea standardelor “impuse” de societate, de cultură, religie, familie etc.  O bătălie pe cât de surdă, pe atât de apăsătoare, pentru că atunci când vrei să te reîntregești vezi în jur doar degete care indică spre tine și șușoteli în fundal.

Și atunci ne rupem din nou în bucăți, ca să putem trăi printre oameni, aceiași oameni care au ascuns tacit regulile în mințile noastre, aceleași persoane care ne spun că trebuie să arătăm într-un anume fel, că trebuie să ne comportăm într-un anume fel pentru că “așa se face”.

Scriam într-un alt articol despre lipsa noastră de autenticitate.

“Ne-am tras măștile pe față în speranța că ne putem ascunde în spatele lor, însă am câștigat în schimb un soi de pseudosiguranță, asemeni unui foc de paie fără consistență.

Nu te poți ascunde în spatele cozii de mătură crezând că ceilalți nu te pot vedea. E teoria struțului care își vâră capul în nisip de teama pericolului, în timp ce grenadele-i șuieră pe la urechi.

Nu e nevoie de un ochi fin pentru a observa cât suntem de transparenți, deoarece ceea ce ascundem și evităm stă afișat pe noi ca globurile în pom. Luminează. Vibrează.”

Avem împresia că măștile ne pot ascunde rănile, în timp ce stăm drepți în fața celorlalți, dar cu capetele plecate. Cu toții avem aspecte pe care le ascundem de ceilalți, însă asta nu înseamnă că ceilalți nu pot vedea adevărata față.

Incongruența se vede de la o poștă și se plătește cu vârf.

Hai să începem să fim așa cum suntem de fapt, mai naturali și spontani, mai autentici sau cum spunea Alex AllmanCred că acesta este scopul suprem: să trăiești o viață a pasiunii și autenticității. Iar orice e mai puțin decât asta, e mai puțin. De ce ai accepta mai puțin?

3. Nu căuta scuze

Știu, cu toții căutăm scuze uneori. Partea interesantă e că le găsim de fiecare dată. Avem scuze pentru ce am făcut, scuze pentru ce nu am făcut, scuze pentru aproape orice situație.

Scuzele ne servesc pentru a aduce justificări și a ne menține în zona noastră de confort, astfel ne simțim ușurați pe termen scurt dar constrânși pe termen lung. Atunci când acceptăm scuzele pe care le rostim, mintea noastră a închis complet ușile care conduc spre soluții. Se spune că poți avea rezultate sau poți avea scuze, însă nu le poți avea pe amândouă.

Atunci când căutăm scuze, începem să ne știrbim imaginea noastră despre sine și vom simți gustul vinovăției. Scuzele vor fi întotdeauna acolo, oportunitățile nu. Gândește-te la asta.

Știi care sunt cele mai frecvente scuze la care apelăm?

Wayne Dyer a identificat 18 dintre cele mai frecvente scuze pe care oamenii le folosesc și le-a introdus în cartea “Fără Scuze. Năravul din fire…Are lecuire”. (Comandă cartea aici) Mai jos ai câteva din acele povești pe care ni le spunem ca să evităm și să amânăm ceea ce ar fi bine să facem. Sunt curios care dintre ele ți se potrivesc cel mai mult. :)

Va fi greu. Cu siguranță nu va fi ușor, pentru că dacă ar fi ușor ar face toată lumea. Întrebarea care se pune este “E destul de important pentru tine, astfel încât să pornești indiferent de obstacole?” Dacă vrei să vezi ceea ce e cu adevărat important pentru oameni, uită-te la acțiunile lor. Timpul, energia și banii se îndreaptă întotdeauna spre ceea ce e important pentru ei.

E riscant. Atunci când începem ceva nou, există întotdeauna un grad de incertitudine. Însă asta face parte din evoluția și dezvoltarea noastră. Până am învațat să mergem în picioare exista riscul de a cădea la fiecare pas, însă am continuat până ne-am ridicat în picioare singuri. Nu uita, viața înseamnă schimbare, mișcare, incertitudine, necunoscut.

Va lua mult timp. Nu contează cât timp va lua, important e când începem. Timpul va trece indiferent dacă facem ceva sau nu, important e unde ne vom afla după ce zilele au trecut. Se zice că cel mai bun timp să plantezi un copac a fost acum 20 de ani. A doua cea mai bună șansă de a planta un copac este astăzi.

Familia nu ar înțelege. De multe ori rămânem blocați pentru că cei din jur la care ținem au o influență puternică și nu putem să ne împotrivim. Însă indiferent cât de apropați suntem, să nu uităm, fiecare are propriul drum, suntem unici și avem propria cale. La urma urmei nu cred că există dramă mai mare decât să nu fim acolo unde am fi putut fi.

Nu merit mai mult.Atunci când ai venit pe Pământ, ai venit ca un învingător. Unde crezi că ai pierdut această forță? Fiecare avem în interior resursele necesare ca să devenim oamenii care vrem să fim. Ele există deja, așteaptă să le accesăm.

Îți sunt cunoscute? Cu siguranță le-ai auzit și tu cel puțin o dată. Cu adevărat există mult mai multe. Ce părere ai despre “Așa sunt eu”, “Nu îmi permit”, “Nu sunt pregătit”, “Sunt prea bătrân”, “Sunt prea tânăr” “Nu sunt în stare”, “Mi-e frică”, “Nu pot”?

I-ați acum câteva minute să-ți pui câteva întrebări, pentru că așa cum ți-am zis, e ce mai importantă parte din articol. Gândește-te în ce situații folosești astfel de trucuri în viața ta, când ai găsit ultima dată o scuza care te-a convins, când ai dat ultima dată vina pe altcineva știind că o parte din responsabilitate îți revenea ție?

Indiferent dacă e vorba de viața profesională, viața de familie sau de obiectivele pe care vrei să le atingi, observă care sunt cele mai frecvente scuze pe care le folosești și privește-le cu îndoială pentru prima dată.

Toate acestea nu se vor schimba peste noapte, e un proces care s-ar putea să dureze mai mult, însă am convingerea că atunci când ne đăm seama care sunt acele scurtături la care apelăm, vom începe să vedem lumea dintr-o altă perspectivă. De asemenea, sunt conștient că nu putem controla tot ce se află în jurul nostru, nu ne putem asuma responsabilitatea pentru absolut totul pentru că viața este în continuă schimbare și se pot întâmplă lucruri cu adevărat groaznice, însă cu siguranță ne revine responsabilitatea să ne ridicăm indiferent de evenimente.

Prin urmare cred că George Bernard Shaw avea dreptate când spunea că “Oamenii dau întotdeauna vina pe circumstanțe pentru a justifica cine sunt ei. Eu unul nu cred în circumstanțe. Oamenii care răzbat în această lume sunt cei care se ridică și cauta circumstanțele pe care și le doresc, iar dacă nu le găsesc, le creează.” Tu ce părere ai?

Lasă-mi un comentariu în care să-mi zici care crezi sunt cele mai des folosite moduri prin care ne autosabotăm.

*Photography by Erik Johansson

Ți-a plăcut articolul?
Înscrie-te acum și vei primi viitoarele articole pe adresa ta de email. Nu vei primi din partea mea niciun fel de spam.

About Horațiu Uifălean

Horațiu Uifălean este life coach, formator și autorul E-book-ului “4×4 Principii și Povestiri NLP pentru viața de zi cu zi”. Horațiu este fondatorul blogului www.synchronicity.ro și este pasionat de magia schimbării rapide, antreprenoriat, coaching și de aplicarea tehnicilor specifice programării neurolingvistice de peste 8 ani.

Horațiu Uifălean

Horațiu Uifălean este life coach, formator și autorul E-book-ului “4×4 Principii și Povestiri NLP pentru viața de zi cu zi”. Horațiu este fondatorul blogului www.synchronicity.ro și este pasionat de magia schimbării rapide, antreprenoriat, coaching și de aplicarea tehnicilor specifice programării neurolingvistice de peste 8 ani.

2 Comments

  1. Hori mi-a plăcut articolul si m-am văzut in următoarea situație : Seara îmi scriu un calendarul de pe telefon ce vreau sa realizez in ziua următoare , dar de fiecare data renunț parțial , adică după ce termin ceva deschid calculatorul si acolo ramân sau mai rău nu mă apuc deloc. A menționat ceva Larry in carte despre situația asta? Într-un fel îmi spun o scuza mie .

  2. Florin, îți recomand câteva idei pe care ai putea să le iei în calcul în astfel de situații. Nu știu în ce măsură sunt “scuze” ceea ce îmi zici, cred că are legătură mai degrabă cu disciplina și cu “a duce lucrurile la bun sfârșit”. Iată 3 idei pe care le poți aplica:
    1. Nu te implica sub nicio formă în ceva ce te-ar putea distrage de la realizarea a ce vrei să faci. Nu e ușor și trebuie să te ții tare. Pur și simplu, pune-ți următoarea întrebare: acest lucru mă îndepărtează sau nu de țelul meu? Răspunde cu sinceritate și ocupă-te doar de lucrurile care te aduc mai aproape de ce vrei să realizezi.
    2. Nu te apuca nimic înainte să termini un lucru. Nu te apuca de patru-cinci lucruri deodată. Finalizează-le pe unele dintre ele înainte de a trece la altele. și ultima idee, 3. Folosește cumpătat telefonul, e-maiul, televizorul, facebook etc. Nu trebuie să te întrerupi din lucrurile pe care le ai de făcut. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published.