0

Povestea soldatului japonez

Onoda

Cum ar fi dacă mâine dimineață te trezești undeva la malul mării, cu o poftă inepuizabilă de viață și vrei să faci o scurtă excursie cu barca prin împrejurimi? Scăldându-te în căldura soarelui și în bătaia vântului, simți barca cum se unduiește în mișcarea valurilor și-ți spui în gând că nimic nu poate întrece o zi ca asta. La un moment dat, auzi venind în grabă din depărtare pocnituri care lasă urme agitate pe suprafața apei. Inima ți se oprește un moment. Spaimă. Apoi groază. Nu-ți vine să crezi. E zgomotul descărcării armelor și e chiar adevărat. Continui să respiri…expiri…inspiri…

Povestea ce urmează e una fascinantă, dar și ciudată în același timp.

Exemplifică foarte frumos, principiul care afirmă că “fiecare comportament ascunde o intenție pozitivă”. Am povestit mai pe larg despre asta în materialul pe care l-am lansat în urmă cu câteva zile.

“Acțiunile oamenilor sunt întotdeauna orientate spre a obține rezultate favorabile, de a obține plăcere sau de a evita suferința. Asta facem în fiecare moment al vieții, acționăm pentru a obține ceva ce ne oferă un beneficiu, indiferent dacă suntem conștienți ori nu.

Avem nevoie să facem din nou o diferențiere între scopul intenției din spatele acțiunii și acțiunea în sine, între intenția din spatele comportamnetului și comportamentul însuși.

Când spun intenție pozitivă nu spun că ea e general valabilă. Ea reprezintă o intenție pozitivă doar pentru cel care acționează și care are un anumit comportament, nu e obligatoriu pozitivă și pentru cei asupra cărora se răsfrânge acțiunea respectivă.“

Extras din eBook-ul 4×4 Principii Și Povestiri NLP Pentru Viața De Zi cu Zi

Povestea continuă…

“În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în momentul de vârf al expansiunii japoneze din Pacific, existau garnizoane japoneze pe mii de insule mici, răspândite pe o enormă suprafață a oceanului. Când soarta războilui s-a schimbat, multe dintre ele au fost invadate și distruse, dar unele au fost uitate complet. Pe alte insule, mici grupuri de soldați sau supraviețuitori izolați s-au ascuns în peșteri, în zone inaccesibile. Peste câțiva ani, războiul s-a terminat. Dar supraviețuitorii nu știau asta, așa că au continuat să lupte, întreținându-și armele ruginite și uniformele zdrențuite cum s-au priceput mai bine, total izolați, nerăbdători să se regrupeze cu trupele.

În primii ani de după război, mulți dintre acești soldați au fost descoperiți când au tras în pescari sau în vapoarele turistice ori au fost găsiți de către localnici. Cu trecerea timpului, descoperirile s-au rărit.

Ultima de care ne amintim a fost la 30 de ani după terminarea războiului.

Cum e perspectiva unui astfel de soldat?

Guvernul său l-a înrolat, l-a instruit și l-a trimis într-o insulă acoperită de junglă ca să apere și să protejeze poporul de o mare amenințare externă.

Ordinul primit îi interzicea să se sinucidă și spunea că ”poate să dureze trei ani, poate cinci, dar orice s-ar întâmpla, ne vom întoarce după voi. Atâta timp cât mai ai un soldat, trebuie să îl conduci în continuare. S-ar putea să fiți nevoiți să trăiți pe bază de nuci de cocos. Dacă se ajunge la asta, trăiți pe bază de nuci de cocos! În nici un caz nu trebuie să renunțați la viața voastră voluntar.”

Ca un cetățean loial și supus, el a supraviețuit multor privațiuni și bătălii în timpul anilor de război. Atunci când valul bătăliei a trecut pe lângă el, a fost lăsat singur împreună cu alți câțiva supraviețuitori.

În timpul tuturor acestor ani, el a continuat bătălia cât a putut de bine, supraviețuind în condiții incredibile. În ciuda căldurii, a insectelor și a ploilor tropicale, el și-a făcut datoria, credincios instrucțiunilor pe care i le dăduse guvernul cu mulți ani în urmă.

Cum ar trebui să ne purtăm cu un asemenea soldat atunci când e descoperit?

Am putea spune foarte ușor că e un idiot, a luptat într-un război care s-a terminat cu 30 de ani în urmă.
Dimpotrivă, de câte ori era localizat unul dintre acești soldați, primul contact era întotdeauna stabilit cu mare grijă. Un fost ofițer japonez cu grad mare în timpul războiului își îmbrăca vechea uniformă, își scotea din dulap sabia de samurai, se urca într-o ambarcațiune militară veche și se ducea în zona unde fusese văzut soldatul rătăcit. Ofițerul mergea prin junglă și-l striga pe soldat până îl găsea. Când îl găsea, ofițerul îi mulțumea soldatului cu lacrimi în ochi pentru loialitatea și curajul de a continua să-și apere țara atâția ani.

Apoi îl întreba despre experiențele avute și îl lua cu el. Doar după ce trecea o perioadă de timp, soldatului i se spunea cu blândețe că războiul se terminase și că în țara lui era din nou pace, așa că nu mai trebuia să lupte. Când ajungea acasă, i se făcea o primire de erou, cu parade și medalii, iar lumea îi mulțumea și celebra reunirea cu poporul său.”

Poveste inspirată din cartea “Inima Minții”- Connirae & Steve Andreas

SoldatulOnoda

Numele soldatului japonez e Hiroo Onoda. A fost înrolat în Armata Imperială Japoneză pe când avea 22 de ani în anul 1944 și trimis pe insula filipineză Lubang. Hiroo Onoda a fost ofiţer de informaţii specializat în tehnici de gherilă și a rezistat pe insulă până în 1974. A murit în ianuarie 2014 la vârsta de 91 de ani.

Dintr-o anumită perspectivă, acești soldați acționau total nebunește, luptând într-un război de care mulți au și uitat. Pe de altă parte, intenția lor era una pozitivă – să-și protejeze și să-și apere țara. Chiar dacă făceau ce știau ei mai bine și oricât de folositor ar fi fost inițial comportamentul lor, odată ce războiul s-a terminat, acest comportament nu mai servea niciunui scop.
Uneori în viață acționăm și noi în felul ăsta. Folosim anumite comportamente învechite, pe care le-am învățat cu ceva timp în urmă în anumite contexte, însă astăzi nu ne mai sunt folositoare sau le folosim în contexte greșite. E ca și cum după ce-ai trecut râul continui să cari în spinare barca dupa tine.

Cu toții facem câteodată lucruri pe care le considerăm stupide sau limitatoare, care ne împiedică să evoluăm, ideea e ne recunoaștem limitele și apoi să ne străduim să le depășim. S-ar putea să mai avem de lucru câte ceva prin ograda noastră.

 

Ți-a plăcut articolul?
Înscrie-te acum și vei primi viitoarele articole pe adresa ta de email. Nu vei primi din partea mea niciun fel de spam.

About Horațiu Uifălean

Horațiu Uifălean este life coach, formator și autorul E-book-ului “4×4 Principii și Povestiri NLP pentru viața de zi cu zi”. Horațiu este fondatorul blogului www.synchronicity.ro și este pasionat de magia schimbării rapide, antreprenoriat, coaching și de aplicarea tehnicilor specifice programării neurolingvistice de peste 8 ani.

Horațiu Uifălean

Horațiu Uifălean este life coach, formator și autorul E-book-ului “4×4 Principii și Povestiri NLP pentru viața de zi cu zi”. Horațiu este fondatorul blogului www.synchronicity.ro și este pasionat de magia schimbării rapide, antreprenoriat, coaching și de aplicarea tehnicilor specifice programării neurolingvistice de peste 8 ani.

Leave a Reply

Your email address will not be published.