Oamenii au început să prindă aripi

 

sincronicitate

Oamenii au început să prindă aripi …de tinichea.

Zornăie în urma lor cântecul metalic având tendința să transforme omul emoțional în robot din ce în ce mai mult.
Trăim vremuri în care totul înseamnă viteză pentru că avem acum tehnologia necesară ca lucrurile să se desfășoare cu rapiditate. Călătorim în viteză, mâncăm în viteză, facem dragoste în viteză. Astfel acest mod de trăi ne-a programat într-un fel și gravităm energic în jurul lui.

Pe de-o parte are beneficiile lui. Astăzi găsim informații mult mai rapid decât acum 50 de ani și putem călători dintr-o parte în alta într-un timp mult mai scurt. Azi te poți lega de un balon care să te ducă în stratosferă și apoi dacă vrei, te arunci în gol spre Pământ coborând cu viteza sunetului. Sau îți poți lua costumul potrivit care te ajută să zbori cu o viteză la care orice polițist ar fi nevoit să cheme întăriri pentru a te putea prinde. Există oameni care au reușit așa ceva, prin urmare este posibil omenește.

Felix Baumgartner a reușit un salt istoric de la înălțimea de 39 000 m în anul 2012, iar sportul care te ajută să zbori ca Batman îl găsești sub denumirea de Wingsuit flying.

Pe de altă parte tindem să trăim pe pilot automat. Nu mai avem timp să digerăm toate experiențele, drept urmare ajung să se așeze undeva pe sub covorul minții. Și cândva, pe nepusă masă, unele ajung să-și scoată dinții.
Cred că trăim perioada în care avem cel mai mult nevoie să ne cunoaștem cât mai bine, să știm să intrăm în profunzime și să scoatem mizeria pe care am cărat-o atât de mult timp, să ne putem elibera singuri de strânsorile și chingile pe care le-am strâns în jurul nostru. Însă pentru asta avem nevoie de niște instrumente subtile, o atitudine prin care să obținem mai multă libertate în viață.

Educația în școli a rămas destul de în urmă la aceste capitole. Petrecem 15-20 de ani pe băncile școlilor, ne alegem cu multă teorie înutilă, iar la final se pune întrebarea:

În ce măsură suntem oare pregătiți pentru viață?

Învățăm din toate câte puțin, însă probleme cu adevărat importante rămân netratate. Cum să depășim situațiile neplăcute, cum să ne cunoaștem mai bine, relații, bani, ego etc. Prin urmare ne revine nouă această responsabilitate dacă vrem să ne dezvoltăm cu adevărat.

Aud deseori în stânga și în dreapta :”Nu-ți fă griji” , “ Treci peste”, însă nimeni nu te învață cum să faci toate astea. De aceea avem nevoie de o tehnologie, o atitudine care să ne dea libertatea și să reîncepem să credem că hamurile sunt în mâinile noastre.

Îți sugerez 3 principii pe care dacă le aplici vei trece mai ușor peste barierele care ți se ivesc și te vor ajuta să ajungi cu ușurință la visele pe care le ai.

1. Suntem creatorii propriilor experienţe

Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile-i stări și pentru rezultatele pe care le obţine. Ca persoane responsabile ne putem folosi mintea cum dorim și asfel să influențăm propriile procese de gândire, emoţiile și acţiunile noastre.

Experiențele ne influențează doar prin prisma interpretării pe care le-o dăm. O experiență nu e nici rea nici bună în esență, acestea sunt doar interpretările pe care le atribuim experienței.

Gândește-te că privești o floare. Poți spune multe despre ea; poți spune că e frumoasă, că e urâtă și orice ai spune despre floare, e doar o descriere, nu este floarea însăși. Floarea există separat de aceste gânduri. Ea nu are nevoie de aceste atribute pentru a exista.

În plus de asta, modul în care reacționăm în fața unei situații este strâns legat de felul în care interpretăm acea situație.

În una din cărţile sale Richard Bandler afirma: “Majoritatea oamenilor nu își utilizează propria minte, în mod activ și deliberat, ei par să creadă și să acţioneze ca și cum mintea este ceva ce nu se poate folosi.”

De aceea, primul pas e să conștientizezi ce se întâmplă în mintea ta, observă-ți gândurile, emoțiile și felul în care interpretezi lucrurile. Astfel vei ajunge să înțelegi că propriile tale interpretări afectează acțiunile și comportamenteșe tale, ca apoi să poți să-ți schimbi stările și emoțiile doar prin modificarea interpretărilor.

“Lumea mea interioară îmi crează lumea exterioară. Imi analizez gândurile și le păstrez
doar pe acelea care mă susţin.” T. Harv Eker

2. Oamenii deţin deja resursele interioare de care au nevoie pentru a reuși

Fiecare dintre noi avem resursele necesare să ajungem unde ne dorim, doar e nevoie de a conștientiza acest imens rezervor de posibilităţi care ne ajută să producem schimbările necesare.

Acum avem un mod mai optimist asupra umanității decât vechea perspectivă comportamentalistă, conform căreia nu suntem decât niste recipiente goale în care trebuie să se toarne totul.

Suntem mai curând ca niște ghinde, fiecare ghindă conținând în sine potențialul de a deveni un stejar magnific. Avem nevoie de câteva elemente pentru a crește, dar stejarul este deja înăuntru nostru.

Acordă atenție asupra resurselor interioare cum ar fi curajul, libertatea, entuziasmul și altele care te ajută să defilezi pe propriul tău drum.

“ Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.”
Constantin Brâncuși

3.Nu există eșec, ci numai feedback

Cum ar fi dacă am înlocui tot ceea numim eșec sau insucces cu feedback? Oare câte lucruri care pot fi învăţate foarte ușor trec pe lângă noi atunci când noi ne concentrăm asupra eșecului? Cu o astfel de presupoziţie integrată în viaţa de zi cu zi accelerăm procesul de învăţare într-un mod de-a dreptul fabulos. Acest principiu are legătură din nou cu modul în care interpretezi experiențele. Oportunitățile au o deosebită abilitate de a se ascunde în spatele eșecurilor, doar trebuie să vezi dincolo de ele.

Uneori ai succes…alteori înveți. Sau poți opta pe vecie pentru poziția victimei dacă-ți place mai mult, însă reține un lucru: Nimănui nu-i place să asculte văicărelile tale și oricum celor mai mulți nu le pasă deloc. Atunci de ce a-i face-o?

Victima întotdeauna crede că are o situație mai “specială” decât alții, oricât de asemănătoare ar fi exemplele. Nu e nimic diferit, toți avem situații care ne zdruncină temeliile, însă nu e necesar să pui toate acestea în “lumina reflectoarelor” pentru a primi atenție.

Învață lecția și mergi mai departe.

Sau cum spunea Larry Winget în cartea “Oamenii sunt idioți și eu pot demonstra asta”

„Cea mai bună mână de ajutor pe care o poți primi se află la capătul încheieturii tale. “

Ai acum trei principii pentru o atitudine care te va ajuta să devii o persoană mai responsabilă și să acționezi pentru a obține rezultatele pe care le vrei. Nu se întâmplă peste noapte, însă dacă din când în când îți amintești de ele s-ar putea să te trezești într-o zi cu o surpriză. O atitudine nouă.

Ți-a plăcut articolul?
Înscrie-te acum și vei primi viitoarele articole pe adresa ta de email. Nu vei primi din partea mea niciun fel de spam.

About Horațiu Uifălean

Horațiu Uifălean este life coach, formator și autorul E-book-ului “4×4 Principii și Povestiri NLP pentru viața de zi cu zi”. Horațiu este fondatorul blogului www.synchronicity.ro și este pasionat de magia schimbării rapide, antreprenoriat, coaching și de aplicarea tehnicilor specifice programării neurolingvistice de peste 10 ani.

Horațiu Uifălean

Horațiu Uifălean este life coach, formator și autorul E-book-ului “4×4 Principii și Povestiri NLP pentru viața de zi cu zi”. Horațiu este fondatorul blogului www.synchronicity.ro și este pasionat de magia schimbării rapide, antreprenoriat, coaching și de aplicarea tehnicilor specifice programării neurolingvistice de peste 10 ani.