Photo Credit: Romain Laurent
În urmă cu șapte ani, în timp ce studiam ingineria și protecția mediului în facultate, și domeniul vânzărilor și al psihologiei în afara ei, am făcut primii pași spre raionul de dezvoltare personală al librăriilor. În acea perioadă ochii și urechile mele tresăreau la titluri de genul : Cum să devii un om de succes, atragi ceea ce gândești, cum să devii cel mai bun…, șapte tehnici pentru…
Între timp unele din acestea au pălit interesului meu, altele au revenit, însă un singur domeniu n-a încetat niciun moment să mă uimească și să ma pună la încercare până în prezent.
E vorba despre Programarea Neuro Lingvistică cunoscută și sub prescurtarea NLP.
Interesant și în același timp ciudat a fost faptul că aveam impresia că toată această “știință” vorbește despre mine și aveam senzația că am inventat-o eu la propriu. Acum am înțeles de ce se potrivea cu mine ca o mănușă, motivul fiind acela că NLP-ul traduce procesele inconștiente pe limba conștientului astfel încât să poți interveni acolo unde vrei să apară mici modificări.
Programarea Neuro-lingvistică abordează structura subiectivă a experienței, care se află dincolo de context și conținut. NLP-ul a început prin modelarea unor personalități de excepție din anii ’70 prin explorarea și studierea experiențelor acelor oameni. Erau orientați mai multe spre “Cum fac ei să reușească?” urmând apoi să preia metodele și să influențeze și alți oameni în același fel.
Genialitatea NLP-ului constă în faptul că își îndreaptă atenția spre “Cum” în defavoarea lui “De ce”. Dacă un lucru funcționează e suficient pentru NLP. Alte întrebări înafară de “Cum funcționează?” nu-și au rostul.
O altă piatră de hotar este experiența și când spun experiență nu mă refer la o perioadă de timp în care ai lucrat sau studiat, ca atunci când te pregătești pentru un job, ci mai degrabă la experiența momentului, trăită pe propria piele, simțită prin porii ființei.
Experiența e dată de simțuri, iar restul este doar interpretarea minții bazate pe informații și cunoștințe. Poți studia ani în șir despre dragoste, cum apare, cum se manifestă, poți citi mii de cărți și poti filosofa o viață despre ea. Însă n-are consistență fără experimentarea ei. Poți vorbi despre cât este de vibrantă și cât de mult te întregește, însă la fel poate vorbi orice persoană care doar a studiat dragostea.
Experiența e unică, apoi apar interpretările, cuvintele, descrierile. Acestea niciodată nu vor putea spune totul despre experiența în sine, niciodată nu sunt suficiente cuvintele pentru a vorbi despre experiență. Te privești în oglindă și spui “Acesta sunt eu” însă nu are cum să fie așa. Ceea ce vezi e o reflecție a ta, poate descrie câte ceva despre tine, despre corpul tău ca formă. Între tine și oglindă exită acea imagine care este despre tine.
În NLP vorbim despre un principiu care afirmă că “Harta nu este teritoriul”. Nici nu ar avea cum să fie altfel, harta este doar o reprezentare miniaturală a teritorului. Nu vei putea reda niciodată totalitatea într-o hartă, pentru că astfel ai avea nevoie de o hartă la dimensiunea teritoriului.
Undeva între hartă și teritoriu există o perdea de apă care reține anumite informații. Folosim acest principiu pentru a reda diferența dintre realitatea exterioară și ceea ce avem în minte, ceea ce percepem cu ajutorul simțurilor. O parte din informații rămân în afara simțurilor și în plus de asta avem condiționările societății , culturilor, experiențelor, mediului ș.a.
Cum ar putea doi oameni să reacționeze la fel în anumite situații? Cum ar putea să se comporte la fel și să aibă aceleași reacții? E imposibil. Într-adevăr, putem spune că în culturi asemănătoare și în aceași societate acționăm în conformitate cu aceeași realitate consensuală, urmăm aceleași principii și valori în linii mari, însă la un nivel mai profund condiționările mai subtile precum familia, cunoștințele, convingerile și experiențele vor face diferența.
Prin urmare fiecare deține o hartă mentală unică, aceasta fiind izvorul tuturor acțiunilor, comportamentelor, gândurilor și manifestărilor.
Ceea ce omenirea încă n-am înțeles pe deplin e că privim oamenii prin intermediul acestor condiționări. Privim condiționările lor prin condiționările noastre. Ne-am pus ochelarii pe ochi și am uitat că sunt acolo. Pentru noi are sens, ne cunoaștem argumentele, însă fiecare acționează și crede conform modelului său despre lume aflat în spatele propriilor ochi. Ne apărăm argumentele în orice situație, ne simțim îndreptățiți fără să ne apropiem câtuși de puțin de granițele celuilalt.
Însă după toate acestea, ce poate înseamnă oare a judeca, a da sfaturi fără a te pune în pielea celuilalt? Fără a cunoaște nimic despre celălalt, poate nici măcar suprafața.
Tu stai în închisoarea ta, eu în a mea, și oriunde ne-am întâlni se ating doar pereții închisorii noastre, în spatele cărora ne ascundem. Evadăm?
Provocare.
Alege-ți o situație pe care ai vrea să o înțelegi mai bine acum. O amintire în care a fost implicată și altă personă și care încă îți dă ceva bătăi de cap. Doar îndreptă-ți atenția spre ce stă în spatele comportamentelor și acțiunilor, fără a judeca, doar observă. Privește cu sinceritate la ce se află dincolo, ce fel de convingeri, ce fel de limitări, ce fel de intenții sunt. Nu condamna, nu judeca, doar observă cu puțină curiozitate.
E un exercițiu foarte simplu pe care poți să-l faci oricând ai cinci minute pe care vrei să le folosești pentru tine. Dă-ți voie să simți această experiență și dă-mi de știre ce efect a avut pentru tine.
- 5 cărți de NLP pe care nu trebuie să le ratezi! - May 30, 2017
- Diferențele esențiale dintre coaching, consultanță, mentoring, training și terapie - January 24, 2017
- Cum să devii mai responsabil - May 28, 2016
- Cum să scapi de amintirile negative - March 24, 2016
- De ce nu mai e chimie la prăvălie? - January 6, 2016
- Gânduri pentru Ziua Națională - December 2, 2015
- Revoluția omului interior - November 27, 2015
- 5 Idei pentru a-ți Ruina Viața ca un Profesionist - October 13, 2015
- Povestea soldatului japonez - September 14, 2015
- Ai O Fobie? Citeşte Asta. - September 6, 2015
Salut Hori , eu m-am gandit la o situatie de care a aparut ieri , adica am avut o stare de o ora in care m-am concentrat intens si chiar am terminat treaba pentru care mi-am planificat ca o sa dureze 3 ore , insa apoi am iesit total din starea de flux pentru tot restul zilei. Acum cand am revazut situatia mi-am dat seama ca eu ma fortam un pic sa lucrez la mai multe obiective in aceleasi zi , ceea ce am facut acum 2 zile .Pe langa asta am decis ca ar trebui sa prioritizez chestia cea mai importanta pentru mine.
Tu ai fost in situatii similare?