În urmă cu ceva timp am pățit-o și eu, recunosc. Știu că unele lucruri sunt uneori greu de recunoscut, pentru că odată scăpat porumbelul riști să fii ținta celor din jur, și dacă ar fi doar asta situația ar putea fi ușor de gestionat.
Astăzi m-am hotărât și vreau să mărturisesc.
Cred că fiecare are secretul lui, ceva ascuns prin cotloanele ființei de care cu greu te atingi când e vorba să deschizi mica ta ascunzătoare.
Voi da frâu liber gândurilor așa cum îmi vin și nu voi bate câmpii. Pentru prima dată simt că vreau să o spun cu voce tare.
Nu sunt singurul, dar am pățit-o și eu. Sunt consumator!
Sunt consumator și vreau să îți povestesc tot.
La început mi-a fost frică, sincer să-ți zic, nu cunoșteam pe nimeni, nu știam ce efecte poate avea și cum va deveni viața mea. Mă documentasem eu din câteva surse, însă nu poți spune că știi cu adevărat ceva fără să experimentezi. Auzisem că unii chiar au devenit dependenți și după prima încercare n-au mai fost ca înainte. Mă simțeam între ciocan și nicovală, pe de o parte băteam în retragere și în același timp eram mai mult decât tentat, până când am spus stop în firea mea rebelă și am decis:
Vreau să încerc, vreau să văd cum e!
Era primăvara lui 2012.
Am început să caut: De unde? Cât? și mai ales De la cine?
Punct ochit punct lovit!
Am găsit o persoană care era dispusă să îndrume și începători și mi-a stârnit interesul de prima dată. Puțin în ceață, i-am trimis întâi un email scris pe ocolite și de îndată mi-a și răspuns: „ Ne putem vedea în Brașov.”
La început aveam dubii destul de mari și mă întrebam oare de ce tocmai în Brașov, însă apoi m-a străfulgerat un gând.“E mai bine așa, e departe de casă și în plus sunt doar eu, nu mă cunoște nimeni. “
Pe la sfârșitul lui martie, cred că era chiar 30 dacă nu mă înșel, ajung în Brașov și cu emoție în suflet pun mâna pe telefon și sun. La celălat capăt, o voce foarte veselă de femeie, îmi spune foarte jucăuș să ne vedem în fața blocului, la adresa dinainte stabilită. Inima îmi bătea energic mai să sară afară din piept și cu toate astea voiam să gust, voiam să simt, eram hotărât și m-aș fi dus până în pânzele albe.
Marea întâlnire era pe cale să se petreacă. La depărtare, o tânără îmbrăcată foarte colorat, zâmbăreață (ăăă.. ea să fie oare?) îmi face cu mâna. Cu fiecare pas ce-l făceam simțeam că mă lasă picioarele.
Imi spune că o cheamă Maria și după acel schimb de “primă impresie”, mă poftește cu drag înăuntru. Pășesc cu încredere într-o sală și deodată mai multe perechi de ochi se îndreptă către mine. Panică.
Credeam că totul va fi în tăcere, fără multă lume, oare ce o fi în capul ei?
În hărmălaia gândurilor mele nu mai puteam găsi pic de coerență și cât ai zice pește, Maria ne-a înmânat recuzita împreună cu regulile. Atunci mi-am dat seama că nu mai puteam da înapoi. Fapta deja fusese comisă!
Apoi lucrurile au început să o ia razna instant, iar magia a început să-și facă efectul pe neașteptate. Mă uitam în ochii celorlalți și simțeam suflul lor, apoi pe-al meu și iar pe al lor, ca apoi să fiu convins că trăim toți aceleași senzații, aceleași stări euforice, prin urmare vraja pusese stăpânire pe noi.
Atunci eu am luat prima doză … și ceilalți la fel, ca să aflu în următoarele două săptămâni că am fost infestat cu NLP*. Prima dată ne-a dat puțin, ca la începători sau Practitioner cum le spun ei, însă corpul și mintea mea au început să-mi ceară în fiecare zi și altă soluție n-am găsit decât să merg în fiecare lună cel puțin odată să-mi iau doza.
Nu mai puteam concepe altfel și la un moment dat nu-mi mai ajungea pentru că sevrajul a început să capete proporții. Schimbările au început să fie vizibile cu fiecare lună care trecea.
Trecuseră deja șapte luni de când am început și parcă nu mai eram omul pe care-l știam adineaori. Atunci am început să înțeleg ce se petrece cu adevărat: Voiam ceva mai mult!
Noiembrie 2012 București.
Freamătul interior m-a adus până în capitală. Aici am găsit ce-mi doream, de ce aveam nevoie: NLP+, e pentru profesioniști sau Master Practitioner în terminologia din branșă. Aceași Mărie, dar cu altă pălărie, ne-a îndrumat alte șapte luni pe căile cele mai lăturalnice și întunecate ale minții și sufletului, și și-a pus talentul și măiestria pe tava din care am servit fiecare câte-o bucată. Eu începusem deja să iau din ce în ce mai mult. Asta e motivul pentru care am început să merg în paralel și la Brașov, apoi la Iași.
Maria nu e un furnizor oarecare și mai presus de toate, pentru ea dezvoltarea ta e cea mai importantă, iar ea e cea prin intermediul căreia poți face pentru prima dată cunoștință cu tine.
Sunt deja peste trei ani de când am pășit pe acest drum și pentru că acum scriu acest articol i se datorează in mare parte ei.
Multumesc, Maria Cotoi!
Un trainer care nu fură la cântar..
*NLP – Programare Neuro Lingvistică
- 5 cărți de NLP pe care nu trebuie să le ratezi! - May 30, 2017
- Diferențele esențiale dintre coaching, consultanță, mentoring, training și terapie - January 24, 2017
- Cum să devii mai responsabil - May 28, 2016
- Cum să scapi de amintirile negative - March 24, 2016
- De ce nu mai e chimie la prăvălie? - January 6, 2016
- Gânduri pentru Ziua Națională - December 2, 2015
- Revoluția omului interior - November 27, 2015
- 5 Idei pentru a-ți Ruina Viața ca un Profesionist - October 13, 2015
- Povestea soldatului japonez - September 14, 2015
- Ai O Fobie? Citeşte Asta. - September 6, 2015
Foarte fain articolul si eu abia astept sa treaca saptamana asta si sa vina modulul 7 . Adica e peste o saptamana nu?
Dar vine si examenul si asa poate o sa isi dea seama Maria ca eu nu am citit nici macar odata tot cursul .
Revenind la articol prima oara cand mergi la NLP esti un pic sceptic , dar apoi nu mai poti fara el :)))
:)) Mersi Florin. Da asa e.. :)) Am incurcat si eu putin borcanele. Credeam ca e weekedndul care urmeaza..
Super tare Hori tine-o tot asa !!! 🙂